fbpx
Repertoriu

O scrisoare pierdută

REGIA: OVIDIU LAZĂR

DATA: 21 APRILIE 2019

DURATA: 2 ORE ȘI 30 MINUTE

Cuvântul regizorului:

„Acum exact 33 de ani debutam în Teatru. Profesoara mea de la I.A.T.C. “I.L.Caragiale” din București, marele regizor Cătălina Buzoianu, m-a trimis la Teatrul Național din Iaşi ca să montez O NOAPTE FURTUNOASĂ de Caragiale. Eram în ultimul an de facultate. Spectacolul a fost considerat “o lovitură de maestru”. A făcut vâlvă. Îmi propusesem să îl debalcanizez pe Caragiale şi am reuşit.

Acum, după acest interval isusic de timp, revin la dramaturgul național. În primul rând, pentru că am descoperit că MAHALAUA lui Caragiale nu mai este un spațiu fizic, ci un spațiu uman. Fiecare avem mahalaua noastră interioară. Mai mult sau mai puțin vizibilă, mai mult sau mai puțin evidentă. Agresivă sau latentă, rafinată sau bolovănoasă, țipătoare sau educată, mahalaua intimă a devenit un reflex cotidian al românului.

Caragiale este mai mult decât actual, a devenit astringent. Şi mintea şi sufletul ți “se fac pungă” când umbli printre românii lui. Este ca şi cum ai umbla prin tine însuți, împreună cu familia, cu prietenii, cu rudele, cu cunoştințele, cu vecinii, cu…

În al doilea rând, mi se pare fascinant să vezi cum nişte oameni ies dintr-o scrisoare, trăiesc printre scrisori, ziare, bilețele şi telegrame,se zbuciumă fanatic şi se trădează copios, pentru că în cele din urmă să reintre în aceeaşi scrisoare printr-un “consens” care duhneşte a compromis neruşinat.

Spectacolul are un nivel socio-politic şi unul erotico-sentimental. Primul – pentru că asistăm la o campanie electorală care îi face pe toți să se comporte zănatic şi incoerent, al doilea – pentru că suntem participanți la o intrigă ba labirintică, ba sinuoasă, cu accente când adulterine, când de amantlâc, a unei poveşti de amor.

Se va râde la acest spectacol. Dar altfel. Vă instig şi vă las să o faceți.

Parte din ineditul demersului meu regizoral de acum constă în rezolvarea scenică a două personaje: Zoe şi Dandanache. O Zoe pragmatică, intensă şi aproape arivistă, secondată de un Dandanache rigid, milităros şi aproape concupiscent şi o Zoe clorotică, bovarică, afundată într-o lume doar a ei, secondată de un Dandanache timid, cu maniere, intelectual diletant. Vor fi practic două spectacole diferite, pentru că dacă aparent forma e aceeaşi, conținutul de relații, de reacții şi de natură umană vor fi vizibil diferite.

Arunc această provocare de a vedea O SCRISOARE PIERDUTĂ în două seri succesive, pentru a vă bucura pe deplin de seducțiile actului teatral.

Iubesc cu adevărat echipa cu care am lucrat. Partea ei artistică, dar şi cea tehnică. Se implică inteligent, participă constructiv la ridicarea unui spectacol, muncesc mult, cu devotament rodnic şi modest. Sunt solidari şi ştiu ce înseamnă travaliul în echipă.

În timpul repetițiilor mele, Ateneul din Iaşi a devenit Ateneu Național. Mă bucur sincer că prima premieră sub această prețioasă denumire are ca spectacol capodopera dramaturgului național al României.

Şi mă bucur că eu sunt autorul acestei premiere.

VIVAT. CRESCAT. FLOREAT.”

Distribuție:

Ștefan Tipătescu – Codrin Dănilă

Agamemnon Dandanache – Iustin Căuneac/Ștefan Molnar

Zaharia Trahanache – Daniel Onoae

Tache Farfuridi – Liviu Smântânică

Iordache Brânzovenescu – Gelu Ciobotaru

Nae Cațavencu – Dumitru Florescu

Ionescu – Florin Pascariu

Popescu – Daniel Popa

Ghiță Pristanda – Ionuț Gînju

Un Cetățean Turmentat – Alexandra Paftală

Zoe Trahanache – Erica Moldovan/Cezara Fantu

Un puști – Ana Hegyi

Camerista – Alexandra Macovei

Grefierul – Andrei Ciobanu

Alegători – Alexandru Amargheoalei, Costin Vasile, Dan Ignat, Narcis Bârsan, Marian Nechifor

Echipa de creație:

Costume – Alina Dincă-Pușcașu

Decor – Mihai Codreanu

Momente coregrafice – Oana Sandu

Video-Foto – Mădălin Nicolae Ionel

Asistent regie – Alice Moisă

Spațiul sonor și un spectacol de Ovidiu Lazăr